Text din Ianuarie 2010

15 mar 2021, publicat de Kaiac-Canoe.ro

Acum 11 ani am publicat acest text. L-am gasit accidental cautand prin mailuri si observ ca termenul de 15-20 de ani se apropie fara sa se fi schimbat mare lucru. De asemenea observ ca am cobit cand spuneam ca diferenta intre kaiacul si canoea romaneasca si topul mondial se va accentua daca cei care conduceau atunci (dar si acum) Federatia raman la conducere nestingheriti. 

Acel articol avea si cateva comentarii si ca si acum 11 ani mor de curiozitate cine se ascundea sub numele Belfegore din Chitila.


Primul pas

"Ne merge bine."
Dar parca ar mai putea fi imbunatatite cate ceva pe aici. Primul pas este identificarea problemelor, si asta as vrea sa fac cu posturile din aceasta categorie. Azi nu am sa ma refer la cea mai mare problema, sau la cea mai grava, nici nu sustin ca le cunosc pe acestea, dar am identificat cateva si despre aceasta mi s-a nazarit sa dezvolt astazi monologul. Problema de azi este una din zona diferentelor si a conflictului intre generatiile implicate in sportul nostru si a influentei generatiilor mai vechi asupra celor tinere.
In primul rand generatiilor vechi le apartine palmaresul kaiacului si canoei aproape in intregime, in afara de aurul olimpic din 2000 performante foarte insemnate nu au mai fost. Ne-am mai bucurat la aurul lui Mironcic in simplu si al lui Sevici si Anghel in K2, ba chiar si medaliile de argint din 2003 ale K4 B au fost ceva inedit dar incomparabil mai putin importante decat performantele de pana in anul 1996.

Tot acestei generatii, sau acestor generatii vechi le apartin amintirile la prima mana a modului de lucru, a modului de a privi lucrurile, a sistemului de pe vremea cand in kaiac-canoe functionau peste o suta de specialisti, cand orice proba avea cel putin 4-5 serii la campionatele nationale, cand titlul de campion national avea relevanta. Aceste cunostinte au fost propagate informal de la o generatie la alta, alaturi de pretentia pentru performanta dar si alaturi de o serie de pseudo-cunostinte care au ingreunat progresul sistemul nostru in comparatie cu ritmul concurentilor nostri straini.
Luat punctual as dori sa identific cateva din lucrurile rele care s-au transmis si sunt perpetuate fara sa se gandeasca asupra lor si a efectelor lor in sistemul de kaiac-canoe. Un aspect negativ mi se pare conceptia conform careia dupa o viata fructuoasa de sportiv cu rezultate mari, se solicita si mai ales se aproba, ca pe o favoare si un beneficiu pentru sistem, un post de antrenor direct la seniori si mai ales la loturi. Eu as vedea benefic pentru sportivul respectiv, pentru sistem si pentru viitori lui sportivi ca acel care a terminat-o cu viata sportiva sa treaca o perioada la studii de antrenorat, sa inceapa cu juniori mici, cu selectie si initiere si sa fie sprijinit ca intr-o generatie de juniorat, maxim doua, daca arata ca a reusit sa integreze din maiestria lui ca sportiv in activitatea de antrenor, sa ajunga la loturi, ca secund, dar cu responsabilitati si sarcini clare in asa fel incat intr-o perioada de 10-12 ani sa devina un antrenor desavarsit. In momentul de fata sistemul nostru este in asa de mare masura viciat incat fosti mari sportivi cu o mentalitate corecta si pusi pe munca nu au unde sa-si exprime talentul. Exemplul domnului Pricop, pentru care am o admiratie deosebite din prima zi cand l-am vazut vaslind in 1995 si pana astazi pentru felul in care gandeste si se comporta, fiind unul dintre cele mai triste.
O latura negativa a felului in care se trece de la activitatea sportiva la cea de antrenorat o mai constituie si felul in care sistemul intelege sa "sprijine" educatia formala a sportivilor, atat pentru liceu dar mai ales pentru facultate. Daca un sportiv cat este senior este hotarat sa nu antreneze si este sprijinit sa faca facultatea de sport nu mi se pare o problema, dar daca unul stie ca vrea sa fie antrenor si isi exprima aceasta dorinta ar fi suicidal pentru conducatorii sistemului sa-i recomande si sa-l sprijine sa faca facultatea de sport in acelasi regim cu cei mentionati mai sus. Legat de acest lucru retinem ca, datorita unor metehne vechi si nu proprii kaiacului si canoei, genul asta de ajutor din partea antrenorilor se traduc mai tarziu in prilejuri de discutii din registrul:

"Eu l-am luat de pe strada si l-am facut om"
"Bah ti-am dat diploma aia ca nu erai in stare sa o iei pe barba ta"
"Pai dupa cat te-am ajutat acum imi faci una ca asta?" etc.

Eu consider ca orice sportiv cu putina munca poate evita genul asta de raportari vis-a-vis de antrenorii lor sau alti conducatori ai sportului nostru, iar solutia este sa faca studiile de antrenorat pe bune, cu mers la cursuri, cu citit seara, cu emotii la examene etc.
O alta problema poate fi lipsa culturii dialogului civilizat, astfel in ziua de azi o afirmatie de principiu, atent si corect formulata este foarte facil considerata(cateodata intentionat) ca atac la persoana sau lipsa de respect. Un aspect sensibil fiind respectul acordat celor din generatiile anterioare spun ca a discuta rezultate, a avea pareri si opinii nu trebuie considerata lipsa de respect sau de cuviinta. Daca asteptam sa iasa la pensie generatiile anterioare ca sa putem vorbi, cum am impresia ca se doreste, ar trece inca 15-20 de ani in care discrepantele intre Romania si topul mondial al kaiac-canoe s-ar accentua.
Inca o problema mi se pare a fi faptul ca a candida pentru o functie in executivul federatiei este privit ca o recompensa a ceea ce ai facut pentru sportul acesta sau ca o incununare a palmaresului pe care il ca antrenor, pe cand daca ne-am gandi simplu si logic a candida inseamna un angajament si nu o recompensa. Ca sa numai zic ca de cand s-a demonstrat ca nu se poate face performanta ca antrenor si sa fi si presedinte de federatie mi se pare ca un antrenor bun ar face un deserviciu sistemului daca ar candida la functii executive, fiind improbabil ca valoarea sa de antrenor sa fie egalata in domeniul managementului.
Sper ca generatia actuala de antrenori tineri, care spre norocul nostru este foarte numeroasa, sa constientizeze si sa fie capabila de diferentieze intre cunostintele de la cei batrani si balastul pe care il preluam fara sa ne dam seama.
Imi afirm intentia de a participa activ la imbunatatirea sportului nostru alaturi de orice antrenor sau persoana interesata, indiferent cat de greu va fi drumul.

"Succesul inseamna abilitatea de a trece la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul"
 Winston Churchil

Comentarii:

BelfeGORE din CHITILA

Domnule Buciu,

Mă bucură atenția pe care o acordați identificării problemelor care au determinat declinul kaiacului și canoei în .ro. Dar , judecățile de valoare pe care le faceți, vă sunt alterate de frustrările personale pe care le aveți ca tânăr antrenor. Pot să vă asigur că ,fără a fi o „certitudine”, și antrenorii bătrâni de astăzi au fost la un moment dat tineri și s-au confruntat cu același tip de percepție ca și dvs. Adică, și ei s-au considerat, pe bună dreptate , purtătorii progresului și ai ideilor revoluționare în sport și nu au avut loc să și le pună în aplicare din cauza sistemului de promovare și recompensare a oportunuștilor și lingăilor, care au existat și vor exista întotdeauna, în orice domeniu.Am sesizat o contradicție în termeni, în pledoaria dvs.Mai întâi acuzați sistemul învechit de a recompensa marii sportivi, validați de rezultate excepționale, cu locuri de antrenori la diverse loturi,iar mai apoi deplângeți soarta lui Pricop.Cât despre dialogul dintre tinerii și bătrânii antrenori, nu cred că este nevoie să așteptați ca aceștia din urmă să iasă la pensie pentru a vă exprima punctele de vedere, ci doar de a porni de la premisa că „tonul face muzica” și de a nu apela doar la reproșuri și vini închipuite, ci la argumente pertinente, dublate de rezultate personale indiscutabile.Mi se pare foarte corect punctul dvs. de vedere legat de studiile temeinice pe care un antrenor ar trebui să le aibă și pregătirea lui în mod special pentru acest scop. Și mie mi se pare inacceptabil ca lotul olimpic de canoe să fie antrenat de d-nul„Lipolit”, care este rupt complet de progresele făcute în acest sport și din cauza vârstei înaintate, dar și a lipsei de studii de specialitate.Reamintindu-vă că și dvs. veți fi contestat cândva de către mai tinerii colegi de breaslă, pentru că ,din păcate, vârsta nu iartă pe nimeni, vă doresc să vă păstați entuziasmul și încrederea că veți putea schimba ceva...

Bogdan Buciu

@belfegore:

va multumesc pentru faptul ca urmariti acest blog si pentru comentariile care ridica valoarea acestui blog. O sa incerc sa fac cateva precizari pentru ca as dori sa nu ramaneti cu unele pareri pe care le consider incomplete.
- cred ca un psiholog ar gasi pe undeva ceva frustrari dar eu, oricat de critic m-as analiza, nu gasesc sa fiu manat in parerile mele de frustrari.(adica imi inteleg asa de bine locul, situatia si conditia incat nu ma vad altfel sau in alt loc decat sunt). Nu simt deloc nevoia de promovari, recompensari etc. din partea FRKC si m-am invatat sa nu-i consider din oficiu pe cei care le primesc lingai&co.
- contradictia intre deplangerea recompensarii antrenorilor cu posturi de antrenor si faptul ca Mitica Pricop nu are loc nu exista, imi pare rau ca Mitica Pricop nu are loc sa antrenze nu pentru ca este campion olimpic(si celelalte performante pe care le are) ci pentru ca este un antrenor bun.
- nu stiu sa fi apelat vreodata la reprosuri sau vini inchipuite, si nu sunt de acord ca un argument trebuie sustinut cu rezultate. Performanta poate fi apreciata absolut sau relativ in raport cu conditiile clubului la care se realizeaza performantele respective. Daca as astepta sa-mi dea dreptul la cuvant domnul Ivan Patzaichin de exemplu, ar trebui sa astepte si nepotii mei.
Va multumesc pentru mesaj, si va doresc multa sanatate (nu doar vorbe) si va invit sincer sa-mi spuneti Bogdan, sau cum doriti dvs. numai sa nu imi mai vorbiti la persoana a II-a plural, ma face sa ma simt prost cand e evident ca sunteti mult mai mare, mai experimentat ca mine si poate chiar unul dintre antrenorii la care ma uit cu admiratie.

BelfeGORE

OK, Bogdan!M-am adresat cu formule de politețe pentru că ți-ai câștigat acest drept.Apreciez limpezimea în gândire și determinarea cu care dorești ca lucrurile să evolueze și nu să involueze ca acum.
Te rog să nu iei la modul personal comentariile mele. Nu te cunosc și nu mi-aș permite să fac aprecieri critice în necunoștință de cauză sau comentarii care să te vizeze.Luările mele de poziție sunt niște considerații generale, bazate pe experiența de viață și relații interumane de toate tipurile.
După umilele mele cunoștințe, Mitică Pricop este antrenor la Dinamo, clubul cu cea mai puternică secție de kaiac-canoe, până anul trecut.Crezi că e puțin lucru?După câte știu, d-nul Patzaichin nu s-a temut niciodată de tineri, ba dimpotrivă, i-a promovat și i-a susținut(Alecu, Andriev,D.Stoian,Fl. Popescu,M. Pricop etc.).Cu unii a eșuat lamentabil, cu alții a avut mână bună...
Bogdan, eu am învățat un lucru esențial în viață, și anume că cel care gândește altfel decât mine nu mă jignește, ba dimpotrivă, mă completează. Îți doresc numai bine și să rămâi cât mai mult timp așa cum ești, adică un tânăr special.


partener 1 partener 2 partener 3 partener 4

2022 kaiac-canoe.ro | Toate drepturile rezervate. Dezvoltat de Hauméa.